Dintre toate fiintele de pe pamant, numai omul este capabil sa planga, cum s-ar zice, ”de-adevaratelea”. Plangem de durere, de tristete, de bucurie. Moare cineva, plangem. Se naste un bebelus, iarasi plangem!
Pentru unii, aceste lacrimi sunt echivalente cu inclinarea in fata minunii nasterii, pentru ca fiecare viata este pe de alta parte vestirea unei morti, facand cate un pas spre nefiinta cu fiecare zi pe care o traim.
Lacrimile isi fac aparitia din motive multe si diferite, adesea chiar banale. Pot fi cauzate de contemplarea unui apus de soare, de o voce superba de tenor, sau chiar de lucruri marunte, cum ar fi negasirea unor obiecte ratacite pe undeva. Se pare ca plansul este ceva simplu, spontan, precum bataia pulsului sau respiratia.
Pentru unii, aceste lacrimi sunt echivalente cu inclinarea in fata minunii nasterii, pentru ca fiecare viata este pe de alta parte vestirea unei morti, facand cate un pas spre nefiinta cu fiecare zi pe care o traim.
Lacrimile isi fac aparitia din motive multe si diferite, adesea chiar banale. Pot fi cauzate de contemplarea unui apus de soare, de o voce superba de tenor, sau chiar de lucruri marunte, cum ar fi negasirea unor obiecte ratacite pe undeva. Se pare ca plansul este ceva simplu, spontan, precum bataia pulsului sau respiratia.
Cu toate acestea, lacrimile raman o mare enigma. Ce sunt ele, cum si de ce apar? Ce reprezinta lacrimile, care de-a lungul existentei au unit oamenii in tristete si in bucurie?
Lacrimile au fost stans legate dintotdeauna, indisolubil de inima oamenilor. Din punct de vedere al felului cum a fost privit de societate plansul, situatia a fost variata de la o epoca la alta.
In vechea Asirie de exemplu, plansul era obligatoriu in timpul ritualurilor de fertilitate. In mod general, in mitologie, plansul era considerat foarte firesc atat la barbati cat si la femei. Atitudinea fata de plans s-a schimbat radical in Evul Mediu. Din nou, in epoca romantismului, lacrimile au revenit “la moda”. Dar, nu dupa mult timp, plansul a inceput din nou sa fie considerat ceva rusinos.
In timpurile noastre, nu stiu ce sa zic! Unii spun ca lacrimile sunt bune, unii ca nu.. Se stie ca lacrimile contin o anumita cantitate de sare si exista deosebiri intre lacrimile reflexe (cand taiem ceapa) si lacrimile emotionale (cauzate de tristete sau bucurie).
Daca plansul asigura o stare fiziologica favorabila de sanatate si fericire, atunci ce ne facem cu barbatii? Nu prea suna imbucurator pentru “durii” de langa noi! Dincolo de toate acestea, cred ca lacrimile, fie ele de bucurie sau de durere, fie la noi femeile, fie la barbati, sunt un lucru bun. Ele sunt semnul omeniei, al delicatetii si supletii modului nostru de a privi mediul inconjurator si de a percepe lumea.
“Gurile rele” sunt de parere ca plansul ne lipseste de rezonabilitate si ne face sa fim vulnerabili. Nu-i asa, cititori dragi! Lacrimile ne fac mai umani si mai sensibili si in nici un caz un barbat care plange nu este respingator! Voi ce parere aveti? Astept comentarii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu